Digital native

A digital native is a person who was born during or after the general introduction of digital technologies and through interacting with digital technology from an early age, has a greater understanding of its concepts. Alternatively, this term can describe people born during or after the 2000s, as the Digital Age began at that time; but in most cases, the term focuses on people who grew up with the technology that became prevalent in the latter part of the 20th century and continues to evolve today.^{[citation needed]}

Other discourse identifies a digital native as a person who understands the value of digital technology and uses this to seek out opportunities for implementing it with a view to make an impact.

This term has been used in several different contexts, such as education (Bennett, Maton & Kervin 2008), higher education(Jones & Shao 2011) and in association with the term New Millennium Learners (OECD 2008). The opposite of digital native is digital immigrant, an individual who was born before the existence of digital technology and adopted it to some extent later in life.

Marc Prensky coined the term digital native in his work "Digital Natives, Digital Immigrants" published in 2001. In his seminal article, he assigns it to a new group of students enrolling in educational establishments.^[1] More recently, Description of people who were "born digital", first appeared in a series of presentations given by Josh Spear beginning in May 2007.^[2][3]A Digital Native research project^[4] is being run jointly by the Berkman Center for Internet & Society at Harvard Law Schooland the Research Center for Information Law at the University of St. Gallen in Switzerland. A collaborative research project^[5]is being run by Hivos, Netherlands and the Bangalore based Centre for Internet and Society.^[6] The Net Generation Encountering e-learning at university project^[7] funded by the UK research councils was completed in March 2010. More recently the Museum of Social Media,^[8] launched in 2012, has included an exhibit on "Digital Natives & Friends."

Semnificaţia şi efectul culorilor pentru copii

Dacă înveţi câte ceva despre psihologia culorilor, acest lucru te va ajuta să găseşti schema de culori potrivită pentru a calma un copil agitat sau vei realiza mai uşor selecţia nuanţei potrivite pentru a da o atmosferă energică şi vibrantă în camera unui copil mai liniştit.

Albastru
Albastrul este cunoscut pentru efectul său liniştitor şi este foarte des folosit pentru vopsirea dormitorului. Studiile arată că oamenii sunt mai calmi, concentraţi şi creativi în camere cu pereţii albaştri. Pentru camera copiilor este recomandată folosirea unei nuanţe deschise de albastru, care să aducă aminte de un cer senin sau de ocean, inducând senzaţia de confort.

Galben
Galbenul este o culoare veselă pe care părinţii preferă să o folosească în dormitorul copiilor. O doză potrivită de galben poate provoca sentimente de fericire şi optimism, activeză memoria şi metabolismul. Se recomandă folosirea unui galben pal care are efectul de mărire a spaţiului şi luminează camera. Un galben puternic poate avea efecte neplăcute: oboseşte ochii, provoacă senzaţie de frustrare.

Roz
Rozul este simbolul feminităţii şi al florilor, prin urmare alegerea perfectă pentru camera fetiţelor. Cercetările arată că într-o cameră roz comportamentul agresiv este redus şi se creează un mediu relaxant şi liniştit.

Verde
Culoarea verde este cunoscută ca simbol al naturii, păcii şi armoniei. Verdele - care rezultă din amestecul unei culori calde (galben) cu una rece (albastru) - reprezintă prospeţime şi linişte. Vopsind camera copilului tău în verde vei obţine un efect calmant, de reducere a nervozităţii şi, de asemenea, îl vei ajuta să se trezească plin de energie. Olive-ul este recunoscut ca simbolul păcii.

Violet
Acest amestec ce rezultă din combinarea roşului cu albastru este cunoscut ca reprezentând simbolul bogăţiei, regalitatea, înţelepciunea şi spiritualitatea. Violetul este apreciat mai mult de fete decât de băieţi şi este o culoare foarte răspândită în camerele micilor domnişoare.

Portocaliu
Portocaliul este o culoare care atrage atenţia şi exprimă căldură, energie şi entuziasm. Lucrul cel mai interesant la portocaliu este faptul că, deşi este o culoare aprinsă, nu este atât de obositoare cum este galbenul şi nu declanşează emoţii la fel de puternice ca roşul.

Crem
Cremul este o culoare neutră care induce o stare de relaxare, dar folosit în exces poate duce la plictiseală, monotonie. Se combină foarte uşor cu orice culoare şi poate fi folosit în camera copilului pentru tavan sau, dacă vrei să vopseşti doar un perete mai colorat, pentru restul poţi alege crem.

JOCUL şi dezvoltarea limbajului la copil

   Principală metodă prin care copilul învaţă să vorbească este imitaţia. Din primele zile de viaţa părinţii îi vorbesc copilului, îi cântă, îi “povestesc”. 

  Specialiştii spun că este indicat să i se vorbească copilului cât mai mult, calm şi clar, chiar dacă acesta nu înţelege încă ce i se spune. Treptat copilul imită sunete, la început fără un sens anume, apoi anumite sunete transmit anumite înţelesuri.

  De la sunete copilul trece la silabe, apoi la cuvinte şi ulterior la propoziţii.

 În această perioadă este important ca părinţii să ajute copilul să dobândească cuvinte. Cărţile care prezintă obiecte singulare pe câte o pagină, realizate corect din punct de vedere grafic, în concordanţă cu realitatea, colorate corespunzător, sunt de mare folos (la fel şi obiectele concrete). Există colecţii de cărţi tematice: animale sălbatice, domestice, obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic etc. Acestea contribuie la dezvoltarea vocabularului pe o anumită temă.

  Lectura realizată de către părinţi este foarte importantă în formarea vocabularului şi nu numai. Până să vorbim de lectura propriu-zisă a unei poveşti, părinţii pot apela la lectura unei imagini în care să implice şi copilul.

Memorarea unor poezii scurte, care să facă plăcere copilului, să conţină cuvinte uzuale care să poată fi înţelese de el, este un alt mod plăcut de a petrece timp activ alături de copil şi de a contribui la fluenţa vorbirii.

După ce copilul stăpâneşte deja un fond de cuvinte, părinţii se pot inspira din jocurile didactice pentru lărgirea vocabularului. Iată câteva exemple de jocuri care pot fi iniţiate oriunde şi oricând:

-        “Eu spun una tu spui multe” sau “Eu spun multe, tu spui una” – prin acest joc copilul învaţă să exprime corect numărul singular şi numărul plural

-        “Alintarea cuvintelor” / “Mic-mare” – învăţarea diminutivelor (băiat-băieţel, pisică-pisicuţă)

-        “Familia animalelor” – copiii vor învăţa că unele fiinţe se denumesc prin cuvinte total diferite în funcţie de gen (cocoş – găină - pui), altele au “o parte” asemănătoare (broască – broscoi - broscuţă), sau păstrează acelaşi cuvânt (elefant, peste), cu mult înainte de noţiunile care se vor dobândi în şcoală de substantiv, gen, rădăcină, sufix, epicen, defectiv de număr etc.

-        “Cuvinte care încep cu sunetul/litera ...” – se alcătuiesc şiruri de cuvinte care încep cu un anumit sunet/litera

-        “Obiecte care au culoarea ...” – se alcătuiesc şiruri de cuvinte care denumesc obiecte potrivite culorii alese

-        Aceste exerciţii-joc pot fi foarte variate. Există cărţi din care părinţii se pot inspira, pot fi preluate diferite tipuri de astfel de jocuri didactice din activitatea de la grădiniţă sau şcoală şi de ce nu, imaginaţia părinţilor poate contribui la lărgirea sferei acestora. Este important că fiecare copil să fie solicitat cât mai des în situaţii de comunicare

După ce vocabularul copilului prinde contur, “jocurile de cuvinte” vizează mai mult dezvoltarea exprimării şi corectitudinea acesteia.

Dezvoltarea limbajului, însuşirea noţiunilor şi formarea abilităţilor de comunicare continuă indiferent de vârstă. Copiii mai mari pot fi antrenaţi în jocuri cu grad ridicat de implicare: şiruri de cuvinte formate din ultima silabă a cuvântului anterior, şiruri de propoziţii (legate în fraze sau individuale ca sens) pornind de la ultimul cuvânt al propoziţiei, propoziţii care cer descoperirea unei greşeli şi reformularea corectă etc.

Alte jocuri solicită şi cunoştinţe din diferite domenii, cum ar fi cel cunoscut că ŢOMANAP. Să amintim şi Scrabble, jocul fără vârstă.

Prin joc totul devine mai uşor, învăţarea primeşte eficienţă şi devine o activitate plăcută.

Jocul şi dezvoltarea personalităţii la copil

    

  

   Jocul este o formă de activitate în care se produce formarea premiselor pentru trecerea acţiunilor mintale la o etapă nouă, superioară, aceea a acţiunilor mintale sprijinte pe limbaj. Dezvoltarea funcţională a acţiunilor de joc se contopeşte cu dezvoltarea ontogenetică, creând astfel zona celei mai apropiate dezvoltări a acţiunilor mintale.           

O altă observaţie importantă este aceea că în joc se produce o restructurare esenţială a comportamentului copilului, acesta devenind comportament voluntar (adică un comportament realizat în acord cu un model şi verificaţie prin comparaţie cu modelul). Comportamentul voluntar nu se caracterizează numai prin prezenţa modelului, ci şi prin prezenţa controlului realizării modelului respectiv. În joc, comportamentul de rol este complex organizat. În el există un model ce se manifestă ca un reper de orientare a comportamentului şi ca etalon pentru control; el implică îndeplinirea acţiunilor determinate de model şi controlul – comparea cu modelul. Astfel jocul poate fi considerat o şcoală a comportamentului voluntar.           

Jocul este foarte important şi în realizarea unităţii colectivului de copii, în formarea spiritului de independenţă, în formarea atitudinii pozitive faţă de muncă sau în corectarea unor abateri comportamentale. Jocul are astfel un rol determinant în dezvoltarea psihică a copilului, în modelarea personalităţii lui, pregătind trecerea la o treaptă superioară a evoluţiei psihicului, trecerea la o nouă perioadă de dezvoltare.            

Formele jocului. În funcţie de gradul de intervenţie a adultului în jocul copiilor, distingem: 

Jocuri spontane:  jocul de exersare,  jocul simbolic,    jocul cu reguli,    jocul de construcţie 

Joc didactic:    jocul de mişcare cu reguli,    jocul senzorial,  jocul de analiză perceptivă vizuală,    jocul logic,   jocul gramatical,   jocul muzical,   jocul de construcţie .

•   Elkonin, D.B., Psihologia jocului, EDP, Bucureşti, 1980
•   Flerina, E. A., Jocul şi jucăria, Îndrumător pentru educatoarele din grădiniţa de copii, EDP, Bucureşti, 1976

Abilitati potenţate de jocurile pe calculator:

  - capacitate sporită de decizie şi reacţie 

   - creşterea tendinţei de evaluare globala înaintea luării unei decizii 

   - accentuarea capacităţilor de analiză şi predicţie 

   - ameliorarea vitezei de răspuns la nou şi la schimbare radicală, combinată cu o mai bună capacitate        de adaptare la acestea. 

  - adaptarea mai buna la "iconografia" care cel mai probabil va alcatui limbajul viitorului, mult mai bogat     în simboluri şi stări decât "sterpul" limbaj scris cu care ne-am obişnuit de milenii. 

        Simpla deschidere la nou ar trebui să fie un motiv suficient, spun experţii, deşi în combinaţie cu celelalte beneficii, potenţialul întregii rase umane creşte dacă nu exponenţial, atunci cel puţin spectaculos. 

      

Jocurile pe calculator, noul abecedar!

 Jocurile pe calculator au capatat o importanta sociala atit de mare incit au ajuns sa fie studiate stiintific (de aproape un an, o universitate daneza pregateste doctoranzi in aceasta "disciplina") si tind sa se impuna ca o prezenta distincta si obligatorie la cele mai de baza niveluri educationale. Pe linga calitatile lor recreative indiscutabile, jocurile pe calculator pot imbunatati capacitatea de a invata a copiilor si ar putea gasi chiar si astazi un loc legitim in clasele de scoala primara, au conchis cercetatori ai Institutului de Educatie al Universitatii din Londra. Ei au descoperit ca "pregatirea in jocuri" a devenit o abilitate-cheie pentru tineri, un motiv in plus pentru care domeniul trebuie sa devina o materie de studiu in sine si, mai mult, elevii ar trebui sa fie in masura sa creeze propriile lor jocuri. 

      "La fel ca toate celelalte jocuri, cele video sau pe calculator ofera divertisment si promoveaza dezvoltarea sociala, participarea si discutiile pe aceasta tema constituind o parte importanta a vietii tinerilor de azi", afirma Carline Pelletier, managerul unuia dintre cele doua studii dedicate fenomenului de catre Institut. 

      Ideea ca jocurile pe calculator ar putea ajunge materie de studiu in scoli este de natura sa iste controverse in rindul parintilor. Dar specialistii incearca sa-i asigure ca este vorba de ceva foarte serios. "Jocurile sint o forma legitima de cultura care merita o analiza critica in scoli, exact asa cum se intimpla cu filmele, televiziunea si literatura", a spus dr. Andrew Burn, de la Centrul pentru Studiul Copiilor, Tineretului si Media. 

Influenţele educative ale jocului

Cele mai importante influenţe educative ale jocului în activitatea didactică se remarca în dezvoltarea proceselor psihice:

• gândirea
• imaginaţia şi creativitatea
• afectivitatea
• motivaţia
• memoria 

"La vârsta şcolară memoria cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă, ceea ce va determina formarea reprezentărilor şi dezvoltarea imaginaţiei. In joc prescolarul creeaza situaţii imaginare. Creativitatea copilului, de asemenea, se dezvoltă prin joc." (Vîgotski, 2002).